Ulei esențial pur și terapeutic de Măghiran

33,00 lei – 51,00 lei

Puternic antispastic, uleiul esențial de Măghiran e util sistemului digestiv: crampe, flatulență, diaree, indigestie, constipație, stimularea apetitului. Aceleași acțiuni îl fac eficient în afecțiuni ale sistemului respirator asociate cu bronhoconstricție și spasm: tuse spastică, astm, bronșită etc. Are efecte hepatoprotectoare, în special împotriva pesticidelor domestice. Puternic imunostimulant, poate echilibra o tiroidă leneșă, e de ajutor în hipertensiune și dureri de cap asociate ei. Ajută la vindecarea pielii, util în caz de înțepături de insecte soldate cu alergie. Util în probleme ale ciclului menstrual. Util pentru lumbago, artrită, reumatism, dureri musculare și articulare, luxații, nevralgii. Poate fi un remediu major pentru insomnie și pentru fricile nocturne ale copiilor, și e bun pentru un spectru larg de probleme emoționale.

Adaugă la Favorite

Descriere

Ulei esențial de măghiran

Din frunzele aromate ale plantei Origanum majorana se obține, prin distilare cu aburi, ulei esențial de Măghiran.

Măghiranul este unul dintre puținele uleiuri esențiale cu efecte anti-afrodiziace.

Curiozități despre planta de măghiran

Foarte aromat, Măghiranul e una dintre cele mai cunoscute și utilizate ierburi, atât în arta culinară, cât și în medicina alternativă și complementară. Face parte din familia Lamiaceae (Labiatae), aceeași familie botanică din care fac parte și menta, rozmarinul și cimbrul – toate ierburi aromatice. Frunzele sale sunt folosite proaspete sau uscate în multe mâncăruri, ele fiind cele care dau gustul specific mâncărurilor mediteraneene. Se spune că, datorită acțiunilor sale anti-afrodiziace, era folosit pe vremuri de călugări.

Se crede că măghiranul îți are originile în Asia, dar în prezent este o plantă comună, mai ales în Europa. În Tunisia, crește ca un covor printre măslini și migdali și este cunoscut drept khezama (termenul arab pentru ”lavandă”).

Există 3 mari varietăți ale speciei de măghiran: Măghiranul dulce (Origanum majorana), măghiranul turcesc/cretan (Origanum onites) și măghiranul sălbatic sau oregano (Origanum vulgare). Măghiranul dulce și cel sălbatic (oregano) au fost confundate de-a lungul istoriei.

Se spune că Măghiranul era lipsit de miros până când a fost atins de Afrodita. Aceasta l-a folosit pentru a vindeca rănile fiului său Enea și, mângâindu-l cu atingerea sa magică, i-a dăruit aroma care încântă lumea și astăzi. Măghiranul era o plantă sfântă, asociată cu zeitățile Shiva și Vishnu în India, și cu Osiris în Egipt. La greci era ”amarakos”, un simbol al iubirii și onoarei, folosit la coronițe ce se puneau pe capetele tinerilor miri.